luni, 27 februarie 2012

Din letopisețul FoamBubbles

Totul a început acum 3 ani [și ceva], când am fost cuminte [:D] și am primit de la Moș Crăciun 3 pachețele de argilă polimerică- roz, albastră și albă [fix culorile mele preferate-not!]. Așa am început experimentele cu misterioasa plastilină. Pentru început am făcut doi ursuleți îmbrățișați [nu chicotiți, încă experimentam, da?], care au ieșit foarte drăguți. Atâta doar că au rămas fără lăbuțe și unuia i-a căzut capul. În rest... foarte simpatici.

Din experiment în experiment, am ajuns la oițe și am descoperit o întreagă obsesie pentru ele din partea prietenelor mele și a prietenelor-prietenelor mele. Și din oiță în oiță, am ajuns să fac o înteagă turmă.
Pe 27 februarie 2009, adică fix acum 3 ani, colega de cameră m-a introdus în lumea Breslo și m-a îndemnat să-mi fac și eu un magazin [ea avea deja unul cu gentuțe]. Numele magazinului l-am ales fără să clipesc [eram convinsă că se poate schimba], după adresa cea noua de mail foam_bubbles, aleasă la rândul ei după titlul unui articol legat de arhitectură pe care îl citisem atunci - Vecinătatea între/întru bule de spumă [suna bine FoamBubbles]. Era o adresă nouă, pe care urma să o folosesc doar pentru căutarea unei colege de apartament. Dar uite că o folosesc și astăzi, pentru alte scopuri, însă.

La început lucram doar cu Fimo [argilă polimerică]. Era iarnă și camera mea era mare și rece, întrecută doar de mâinile mele înghețate. Ca să pot modela argila foloseam un foen, cu care să-mi încălzesc mâinile și materialul [dacă e rece, se sfărâmă- argila, nu mâinile]. Ce vremuri! N-aș mai putea face așa ceva, acum. :)

Primul produs vândut a fost o pereche de cercei cu floricele și fluturași, apoi a urmat o gașcă de oițe cu personalitate. [Mai multe aici.]

 


Primul an de activitate a fost grozav! Eu modelam tot felul de nebunii, Larisa, colega mea de cameră, făcea gentuțe și multe dintre produsele noastre nu mai ajungeau la vânzare- făceam schimb între noi. Eram în anul III la arhitectură și pe atunci chiar aveam timp liber [deși nu mi se părea așa, la vremea respectivă]. Am participat la târguri- în Sighișoara, Iași, Sibiu-, am fost invitată și la o emisiune la tv, am cunoscut mulți oameni frumoși și chiar am rămas cu câțiva prieteni.

În februarie, anul următor, am fost nevoită să fac o pauză. Plecam în Franța cu o bursă de studiu și îmi era imposibil să iau pasiunea cu mine. Așa că am făcut o pauză de un an [cel mai dificil an].

Povestea FoamBubbles a reînceput într-o altă zi de februarie, de unde o lăsasem. Fiind în anul VI acum, am fost din nou tentată să fac o pauză... dar m-am răzgândit la timp.  Am realizat că handmade-ul e mai mult decât o pasiune oarecare pentru mine. E o întreagă lume, cu posibilități creative nelimitate. Aici eu sunt Alice, iar FoamBubbles e Wonderland-ul meu.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea FoamBubbles așa. :)

11 comentarii:

copilarim spunea...

Cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o!!
Si cel mai frumos este ca urmeaza noi si noi copitole :D

FoamBubbles spunea...

Multumesc mult, Rux!!! :D Sper sa urmeze cat mai multe! :)

catalina ecaterina spunea...

Alex, ai o pasiune foarte frumoasa! Ar fi pacat sa renunti vreodata! Mi-ar fi dor de lucrusoarele tale! Imi pare rau ca eu m-am oprit....dar poate, intr-o zi, ma voi apuca din nou de cercelit! Te pup!

Andi spunea...

La multi ani Foambubbles!!!
Ma bucur ca am avut si eu o contributie la debutul experimentarii ;)
Pacat insa ca nu pot ajunge la petrecerea FoamBubbles :(
Sa ne traiesti !!!

FoamBubbles spunea...

Multumesc mult, Catalina! Da... poate ca intr-o zi vom participa din nou impreuna la targuri. :)

FoamBubbles spunea...

Multumesc, Andi!
Pai tu ai avut cea mai importanta contributie, dar stiu ca nu-ti place sa fii vedeta, sa ca n-am povestit mai multe. Sau... doar te alinti cand spui sa nu scriu despre tine? :P

Anyway... asa imi spui tu ca nu vii la petrecere? Pe blog??? :P

ina spunea...

Sa stii ca-mi amintesc foarte bine oitele tale de pe Breslo!!!! Le admiram cu fetitele mele si ne mai intorceam din cand in cand sa vedem daca le-ai vandut. Eram uimite de fiecare data cand mai aparea cate una cu o alta atitudine sau alta culoare, ce mai, eram topite dupa oitele tale... Si eu am vrut sa ma las de "migalit" cum ii zic eu, dar articolul asta m-a pus pe ganduri:
http://ioncosmovici.ro/%E2%80%9Clet-go%E2%80%9D-veninul-ascuns-si-medicamentul-mult-asteptat/

FoamBubbles spunea...

Ma bucur ca v-au placut oitele mele!!! Erau atat de migaloase (si eu nu am rabdare de obicei), dar simteam nevoia sa le fac. Cum povesteam, ma chinuiam sa-mi incalzesc mainile cu foenul ca sa pot lucra. :D

Am citit articolul. Foarte interesant! Nu stiam de teoria asta, dar o simteam de ceva vreme ca fiind adevarata. De fapt, de asta m-am si apucat de migalit tot felul de chestii- nu pentru a face bani din asta, ci pentru ca nu mai puteam altfel.

Imi place arhitectura- e mereu o provocare, imi stimuleaza imaginatia, creativitatea si necesita cunostinte din atatea domenii conexe, dar... nu a mai fost de ajuns pentru mine.

Abia in domeniul handmade-ului pot sa ma exprim liber- singurele bariere sunt limitele fizice ale materialelor si imaginatia proprie. Aici nu pot gresi. Iar eliberarea asta e o necesitate. :)

O alta necesitatea e si cea de a ma exprima prin scris. De asta am pastrat si celalt blog. E pentru mine, pentru sanatatea mea mintala. :D

Multumesc pentru articol! Sa nu renunti niciodata nici tu la "migalit"- chiar ai un talent care trebuie impartasit cu ceilalti. Anul in care am facut eu pauza a fost cel mai dificil pentru mine. N-aveam astampar, aveam multa energie (poate creativa, dar distructiva pentru mine) si simteam nevoia sa fac CEVA... dar n-aveam ce! Am umplut peretii camerei cu desene, am crosetat un perete de 2 m patrati din pungi de plastic si tot n-a fost suficient. :)))

ina spunea...

Da, nu mai am de gand sa renunt, m-am "luminat" si eu la timp. Am fost ca si bolnava in cele vreo 6 luni, poate mai mult, in care am avut toate materialele impachetate si ascunse prin casa. Imi zicea un prieten zilele trecute: Aoleu, tu nici materialele nu ti le scoti cu preturile astea pe car ele ai. Si raspunsul a fost: da, dar stii cat sunt de fericita cand daruiesc maruntisurile astea pe car ele fac si vad ca oamenii le poarta cu drag? Azi am fost prin oras "blindata" cu martisoare. Am daruit tuturor vanzatoarelor care m-au servit cu bunavointa si zambet pe buze (asa in timp, nu neaparat azi). Si m-am simtit grozav. Stiu sigur ca si lor le-am adus bucurie, am vazut dupa zorul cu care si-au prins martisorul in piept. Despre asta e vorba in handmade, zic eu...

FoamBubbles spunea...

Ce frumos!!! :) Si eu am oferit multe martisoare astazi (doar ca nu la necunoscuti, desi ar fi fost frumos). Abia astept sa mai impart cateva si in zilele urmatoare.

Cum spui si tu, imi face mare placerea sa daruiesc (uneori poate chiar mai multa decat sa primesc). Si imi place sa-mi stiu clientii fericiti.

De asta, odata am si refuzat sa expediez comanda unei domnisoare, care mi-a spus ca nu-i place cum a iesit produsul (ca ea voia ”aproape exact” la fel cu cel vandut), dar o sa-mi dea banii oricum. I-am explicat ca nu e vorba de bani și prefer sa-l daruiesc cuiva care il va aprecia. :)

jadluxuryhandmade spunea...

tare frumoase si oitele si povestea debutului in handmade...

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...