Pierdut răbdare. O declar nulă.

De vreo două luni aveam de făcut o comandă- o oiță. Nimic mai frumos. Doar ca munca intensivă la proiectul de diplomă nu mi-a mai lăsat timp și de altceva. Până azi.

M-am pus frumos la masa de lucru, odihnită, sătulă, bine-dispusă, cu muzică bună pe fundal...  și următoarele două ore au fost un chin!!! Față de alte tehnici sau materiale, aici nu poți lucra cu pauze- un pic azi, un pic mâine, că se întărește argila și trebuie framântată din nou sau se depune praful și s-a ales praful de tot.

Se pare că nu mai pot lucra cu migală ore în șir un singur obiect. Vremurile în care veneam de la facultate după o schiță de 12 ore și stăteam trează până la 3-4 dimineața muncind la câte o oiță sau iernile în care îmi încălzeam mainile reci cu foenul ca să pot modela argila... sunt demult apuse.

Oițelor... a fost o plăcere să vă lucrez, dar colaborarea noastră se oprește aici. Pentru cei care nu știu despre ce aberez eu acum, vedeți secțiune Broșe oițe din Portofoliu sau postarea aceasta.

FoamBubbles se desparte de oițe, dar merge mai departe. Noi tehnici, noi materiale așteaptă să fie descoperite. Chiar acum se usucă niște rășină pe balcon în laboratorul special și abia aștept să văd dacă am nimerit cantitatea de întăritor sau am stricat tot.

Și ultima oiță ce stă relaxată la soare...